Capete, cutii de rezonanţă-
probabil ultimele zgomote
de fond,
ce-ţi trec pe la urechi
şi te apasă
uşor pe lob-
o mică adiere,
poate cu fusta
poate cu ochii ce de azi noapte
au strălucit din cînd în cînd–
doar printre degete
mai şuieră
cînd faci cu mîna din fotografii
-de la o vreme tot mai stranii
tot mai acaparatoare-
nu intră nimic
nu iese
nimic
nu vine nimic
nu pleacă
nimic– proştii să susure
în vînt povestea,
şi un mototol
de hîrtie se va mişca fluş fluş
de colo colo
pînă mai tîrziu.
pt. V
Nu știu dacă am văzut o hidră
în smîrcurile înghețate
nu știu dacă am atins cu piciorul
pielița alunecoasă a apei.
“Îmbuibatul ăsta
poate să o ducă oricît
în scorburile de avarie
în scorburile vii
pînă sfrijește.”
Doar norii se mișcă
cresc ca aluatul
și nu-s cu mult mai sus
de prunii și perii care-au zgribulit.
Nu-s cu mult mai sus de cap
doar cîteva palme
cîțiva centimetri din negura
care s-a lăsat.
Nu-i spune nimic
că plînge.
Nu-i spune nimic
că te-nțeapă
și nu mai vorbește cu tine ever.
Nu fă glume
cît mecanismul nu-i rodat
și motorașele încă nu zbîrnîie.
Nici asta
nici cealaltă,
trebuie să fii înțelept.
Fă cum zice Osho:
în budă ascunde-te
și uită-te-n oglindă
adînc în ochii tăi.
Imaginează-ți că n-ai cap
că n-ai avut niciodată un cap.
Obișnuiește-te cu ideea
și iubește.
Dereglarea is here to stay
gîndeşti întorcînd fila
unei cărţi cu poveşti zodiacale.
Te simţi înfundat
în opţiunile tale
şi-un pic gîtuit
de viaţa
pe care n-o calculaseşi aşa.
Ca o ţestoasă te ridici de pe scaun
ca o ţestoasă agilă
te duci pînă la fereastră.
Vreme mohorîtă
vreme mohorîtă este
stă să ningă
stă să facă ceva.
Nu mai contează
oftezi şi priveşti în gol.
Ar merge un rom
sau un ceai de ghimbir.
Ceva cu aburi
să facă femeia.
Femeia-i absentă
parc-ai încredinţat-o altcuiva.
Cîtă virtute
şi cît resentiment.
Pînă mîine
o să te+mbolnăveşti
o să se+mbolnăvească şi femeia.
Şi toată lumea
o să rîdă de voi.
Micuțo, tu te agiți
și-ți calculezi fiecare gest
în oglindă,
marea te-a slăbit
și te-a bronzat un pic,
iar din lecturile tale nocturne
s-a ales praful
Din vorbăria interminabilă
susur în urechile băiețeilor
s-a ales înțelegerea
și teama,
un fel de prevestire neterminată,
un cadru de la înălțime
în care te vezi întrînd pe strada pasteur
ezitînd, într-un antotimp asemănător cu iarna,
între statuile savanților clujeni
și bălăriile pedante
tu, către tine, micuțo
te-apropii de sus
și te scufunzi în fum.
Greutatea asta
vine fărădelir
Ca arătătorul unui
cadran solar,
atinge
și rămîne
Rafala s-a înălțat
și s-a izbit de pereți
de mușchii feței care
s-au alarmat
și s-au chircit
ca scoarța
de plută-n vis
cînd uscăciunea
atinge corpul
și construiește
lentoare
pură lentoare
în somn
în imaginație
în zilele treze
cînd minciunile
te pîndesc
și abia așteaptă
să le cari
în spate
sau pe brațe
ca pe-o bună povară
ca pe-o imaculată obsesie.
Eu nu cunosc lucru mai frumos
Decît duminici cînd prin fumul gros
Te mişti ca un dementor ca sa-ţi faci cafeaua
Îţi pui Travis şi îmbraci tricoul vechi cu Steaua.
Şi ieşi afară, pîş-pîş, în grădină
Să te ciocneşti în aer c-o albină.
Eu nu ştiu mai dulce lucru
Decît duminici cînd nu mergi la lucru
Cînd simti ceva în piept ca un caliciu
Şi-n asta, cred, îţi afli tot deliciul.
Actualmente explorați arhivele categoriei poezie .
