by andreidobos
Problema sinelui apare mereu în context justificativ. Mă proiectez în viitor pentru a-mi legitima existența acum – scormonesc trecutul pentru a rezolva disonanța, pentru a continua.
Convențional, în acțiune nu apare o problemă a sinelui, ea vine la pachet cu explicația, cu teoria acțiunii. Spun: dă-mi bricheta sau stinge lumina și asta e tot! Pe de altă parte, în analiză, sfîrșesc tot timpul prin a fixa ceea-ce-nu-se-poate-fixa, iar consecința firească este compulsia.
