Analize, Robert Adams, V., soare de primăvară neliniștitor

La redacție mutăm în continuare hîrtii, rafturi și piese de calculator: locul nou e frumos, înghesuit.

Merg cu L. și ne facem analize prenupțiale, știam că nu doare cînd ia sînge, însă m-am temut că o să mă certe doctorița pt. plămînii înnegriți de la fumat.

Întors la redacție am deschis calculatorul și fiindcă nu aveam net am citit din Robert Adams. În cîteva minute mintea a devenit atît de liniștită că-mi era teamă să nu o scap din mînă pe jos.

Dacă există o tristețe atît de sfîșietoare la gîndul morții îmi spun, de ce nu ar exista reversul: o bucurie sfîșietoare la gîndul vieții – și într-adevăr, imediat misterul a început să explodeze în emoție, de nestăpînit.

Vorbesc cu V. în librărie așezați pe scaune, bem cafea, de pe acoperișul unei clădiri vecine pompierii dau jos zăpada periculoasă, afară bate un soare de primăvară neliniștitor, mi-e greu să mă obișnuiesc cu ideea.

Întreb: facem distincția între ambițios și natural?
Răspunde: subtil și greu de făcut.

O pornesc în cele din urmă spre casă: sunt forțat să-i iubesc, mă gîndesc, altă alegere nu am, și mă scufund fără urmă în apăsarea ritmică și neutră a pașilor.

Problema sinelui apare mereu în context justificativ. Mă proiectez în viitor pentru a-mi legitima existența acum – scormonesc trecutul pentru a rezolva disonanța, pentru a continua.
Convențional, în acțiune nu apare o problemă a sinelui, ea vine la pachet cu explicația, cu teoria acțiunii. Spun: dă-mi bricheta sau stinge lumina și asta e tot! Pe de altă parte, în analiză, sfîrșesc tot timpul prin a fixa ceea-ce-nu-se-poate-fixa, iar consecința firească este compulsia.

Chill-out în aer liber, o recenzie de Alex Goldiş.

Oale si ulcele, obstescul sfirsit (lol), a adormit întru Domnul, moarte, a trecut la cele vesnice, a dat coltul, a mierlit-o, s-a stins din viata, a murit, a incetat din viata, s-a sfarsit, a răposat, a sucombat, a decedat, s-a mutat dintre cei vii, a trecut în nefiinta, a dat ortul popii, s-a curatat, s-a asternut in pamant, isi doarme somnul de veci, s-a prapadit, a crăpat

Citesc în Cartea tibetană a morților cîteva semne externe ale morții:

“… cînd urinarea se face în două bifurcații,
Când mușchii devin extrem de lăsați și de moi,
Când excretarea fecalelor și ejacularea spermei se produc simultan,
Când mirosul trupului suferă schimbări dramatice,
Când conduita se schimbă dramatic,
Când subiectul roșește puțin, iar tenul îi devine palid,
Când tonul vocii devine subțire, iar ochii se înfundă în orbite,
Când spațiul de deasupra nasului se exfoliază”

AURORA 7 (#2)

Soarele a murit,
Luna s-a născut;
Luna a murit,
S-a născut soarele;
Cine a zis?
Ceea ce este adevărat,
Soare-lună sunt vii,
Soare-lună sunt moarte;
Amîndouă strălucesc după propria lege.
Chogyam este viu
Nu tragem nădejde că va muri -
Se are grijă de Chogye
Cu prosoape umede şi calde,
Mic-dejun în pat
Oalele de noapte la locurile lor.
Se are grijă de Chogye ca de o nestemată nepreţuită
Care s-ar putea să nu rămînă cu noi –
Scena banală în care se are grijă de muribund!
Oh! Ce-a ajuns şi Chogye
Bea prea mult
Sigur n-o mai duce mult
Grija, plăcerea mamei, se va sfîrşi.
Înfloreşte,
Viază intens,
Vene din oţel inoxidabil,
Chogye este un glob de cristal cu vene din oţel inoxidabil.
Cu inimă de diamant.
Nici cele mai bune săbii ale samurailor nu pot să-i taie venele lui Chogye
Fiindcă venele lui sunt din metal vajra
Sîngele rubin lichid,
Indestructibilitatea lui Chogye a fost stabilită
Înfricoşător pentru duşmani:
Este străin de el declinul
Pentru prieteni bucurie:
Chogye este făcut din natură vajra
Atît de bun că-i face pe oameni să lăcrimeze
Atît de bun că-i face să tremure în faţa demnităţii lui vajra
Chogye va fi plăcere şi durere pentru voi toţi,
Indiferent că-l iubiţi sau nu.
Indestructibilitatea lui venin şi elixir al tinereţii.
Iată vine Chogye
Pentru voi toţi
Luaţi-l că e al vostru —
Chogye zice: Multă dragoste!
Sunt al vostru!

Traducere din Chogyam Trunpa

Toate lucrurile sunt exact ce par ele să fie, auzul – auz, văzul – văz, unde încep culorile şi se termină sunetele; chiar acum păzitorul gîndurilor – o nălucă.

Măsuri. Scurtă istorie personală a ofensivei

Iisus i-a atacat pe evrei
Budiștii i-au atacat pe hinduși
Școala Madhyamaka Prasangika a atacat școala Cittamatra
Creștinii i-au atacat pe gnostici
Nietzsche i-a atacat pe creștini
Jung l-a atacat pe Freud
Jiddu Krishnamurti a atacat maeștrii din vechime
UG Krishnamurti l-a atacat pe Jiddu Krishnamurti
Ed Muzika l-a atacat pe Ken Wilber
Advaitinii tradiționali i-au atacat pe Neo-advaitini
Tony Parsons l-a atacat pe Jeff Foster
Ruthless Truth l-a atacat pe Bentinho Massaro
și pe Eckhart Tolle
Eu l-am atacat pe un prieten de-al meu
și pe un alt prieten.
De atunci mă odihnesc, țin capul la cutie.

tony parsons the terminator:)

Puţină fericire

Nimic nu e cum pare să fie, roţile dharmei scîrţîie din toate încheieturile.
Cîteva beri în plus te fac să pari mai ireal decît eşti de fapt;

Păsările-s tăcute
iarna trece

În fiecare seară
poate adormi şi nu te mai trezeşti niciodată,

Roteşte-te aiuritor
ţine-mi companie
la masa pe care am ales-o

dimineaţă vine automat
puţină fericire pe ochiul mic de la aragaz.

Un revoltat obosit

Aici