pt. V
Nu știu dacă am văzut o hidră
în smîrcurile înghețate
nu știu dacă am atins cu piciorul
pielița alunecoasă a apei.
“Îmbuibatul ăsta
poate să o ducă oricît
în scorburile de avarie
în scorburile vii
pînă sfrijește.”
Doar norii se mișcă
cresc ca aluatul
și nu-s cu mult mai sus
de prunii și perii care-au zgribulit.
Nu-s cu mult mai sus de cap
doar cîteva palme
cîțiva centimetri din negura
care s-a lăsat.
