Micuțo, tu te agiți
și-ți calculezi fiecare gest
în oglindă,
marea te-a slăbit
și te-a bronzat un pic,
iar din lecturile tale nocturne
s-a ales praful
Din vorbăria interminabilă
susur în urechile băiețeilor
s-a ales înțelegerea
și teama,
un fel de prevestire neterminată,
un cadru de la înălțime
în care te vezi întrînd pe strada pasteur
ezitînd, într-un antotimp asemănător cu iarna,
între statuile savanților clujeni
și bălăriile pedante
tu, către tine, micuțo
te-apropii de sus
și te scufunzi în fum.
